Educatia in Romania
Publicat pe 9 Ianuarie 2007 in Personale, Educatie.Tag-uri Technorati: matematica facultatea scoala zica invatamant romana exemplu studenti
Ideea acestui post a plecat de la Andrei Rosca.
Cred ca problema a facultatilor in Romania este cauzata de doua lucruri:
1. In primul rand de “studenti”. Cei mai multi dintre ei ajung la facultati de la care nu stiu la ce sa se astepte, pe care nu pot spune cu mana pe inima ca vor sa le faca. Cei mai multi iau decizia asupta facultatii pe care o vor urma in functie de “ce e la moda” in cercul lor de prieteni sau de aspiratiile din familie. Asa am ajuns eu de exemplu sa dau la Cibernetica, desi nu asta mi-as fi dorit daca as fi fost mai sincera cu mine.
Acesti studenti odata ajunsi la facultate zic “este foarte greu”, pentru ca neavand inclinatii catre materiile pe care le invata si neplacandu-le domeniul nu pot invata usor. Cel de-al doilea relex este sa zica “facultatea asta e depasita, nu invat nimic util aici”. Ori asta se intampla pentru ca nu invata ce s-ar fi asteptat ei sau ce le place. Si asta este primul pas spre abandon. Sa crezi ca nu te ajuta cu nimic facultatea pe care o faci.
2. Sistemul de invatamant si profesorii. Problema sistemului de invatamant vine chiar din scoala generala. Pentru ca se pune foarte mare accent pe notiuni teoretice si mai putin practice. Din cauza asta, copiii nu pot afla ce le-ar place sa faca mai departe. Si prima alegere pe care o iau gresit este cea in privinta profilului pe care il urmeaza la liceu.
Exemplu personal:
Eu in scoala generala eram foarte buna la matematica. Nu doar la matematica, eram un copil silitor. Dar, la matematica ajunsesem si pe la olimpiade. Pentru ca putini copii de varsta mea se pricepeau la matematica eu eram privita ca un “mic geniu” si am fost incurajata sa ma dezvolt in directia asta. La un moment dat, incepusem sa fiu destul de buna si la romana, am dat olimpiada pe scoala la romana si am luat-o. Urma cea pe sector, care culmea era in aceeasi zi cu cea de la matematica. Eu eram calificata la ambele. I-am zis dirigintei ca vreau sa merg la cea de la romana (la matematica avusesem performante foarte bune cu un an inainte si nu mai era asa de “fun”). Nici nu s-a pus problema. M-a trimis la matematica. In urmatorii ani nici nu s-a mai pus problema sa particip la romana
.
Problema bineinteles perista si in liceu si mai departe in facultate.
Cred ca o mare diferenta s-ar aduce rezultatului final prim imbunatatirea oricarei dintre cele doua aspecte, fie a profesorilor, fie a costiintei elevului.
Un rol important in poate avea bineinteles si societatea civila. Fie prin programe care sa suplineasca parti ale sistemului de invatamant care nu merg (vezi Olimpiadele Comunicarii), fie prin propuneri de imbunatatire a invatamantului, mediatizare a problemei etc.
Astazi am fost placut surprinsa de noul proiect al baietilor de la Oricum - Youth Summit - intalnire anuala a tinerilor care anul acesta are ca tema principala de discutie si dezbatere educatia si rolul ei in societate. Bravo din nou!
Tot astazi am fost neplacut surprinsa de jobul aparut pe BestJobs. Un tanar electrotehnist cauta materie cenusie care sa-l inlocuiasca la examene. Un job bine platit. De la 100 RON in sus, in functie de examen. Tin minte ca asta se purta si prin ASE. Mi se propusese la un moment dat sa dau un examen la Statistica pentru o fata din Comert. Si malaiul era si mai sanatos, pe la vreo 250 RON. (via Zoso)
Ideea cu care as vrea sa finalizez postul este ca nimic in tara asta n-o sa se miste mai bine daca asteptam numai de la altii. O diferenta mica o sa se simta cu contributia fiecaruia dintre noi. Dar cum cu o floare nu se face primavara, trebuie sa punem umarul cu totii.
Uite, sunt in anul 5 si acu vreo 2 saptamani am fost la un laborator si “ne-a prins” proful si ne-a predat un curs. MA JUR ca a fost interesant (ma rog cel putin 2 ore din 3 ca dupa a doua ora poate sa-mi faca cineva si o … ca nu mai pot fi atent). Am mai citit chestii interesante prin cursuri, am avut semestrul trecut pana si un curs care mi-a placut. Prea tarziu. Mult prea tarziu, eu mi-am pierdut interesul pentru scoala dupa vreo 2 ani de matematici si fizici inutile cu care nu m-am mai intalnit si pot sa pun pariu ca nici nu o sa ma mai intalnesc…. Daca era dupa mine din astia 5 aniu faceam 2 intensiv numai cu chestiile care chiar iti trebuie si pun pariu ca ieseau studenti mai pregatiti decat mine sau colegii mei. Ce folos ca fac in anul 5 un curs interesant? mai am eu tragere de inima sa ma mai duc la el cand n-am mai fost la un curs din anu’ 3 si la ala obligat ca era tipul comunist?
Acu astept sa se termine, sa-mi iau (sau nu) un carton si sa-l arunc in dulap, ca altceva n-am ce sa fac cu el.
Evident ca studentii sunt dezinteresati, dar nici cadrele nu fac nimic pt a schimba treaba asta. Sunt foarte dezamagit, venisem cu alte ganduri “la facultate”… A fost o experienta placuta though… te intareste.
Bey, la Oricum sunt si fete
)
Cosmin, stiu.. chiar ma gandeam sa pun baietii intre “”.. dar nu ai mai fi comentat tu
..
Eu mereu v-am perceput ca “baietii”, chiar daca stiu ca sunt si fete
glumeam si eu
thanks for the support
priveste partea buna: daca ai fi mers mai departe cu romana probabil ca acum nu ai mai fi gandit asa obiectiv
revenind on-topic, subsriu la ce a spus add, la facultatile tehnice se face mult prea multa matematica inutila. explicatia ar fi ca te ajuta sa te dezvolti, dar poti sa te dezvolti si cu ceva ce-ti va folosi pe viitor, nu numai cu matematici speciale si analiza. un alt rau pe care il fac matematicile e ca elimina foarte multi studenti care nu vin cu o baza solida din liceu. unii pot privi asta ca pe un lucru pozitiv, eu insa cred ca e nasol pt ca unii chiar au cap, chiar s-au straduit, au luat note mari la admitere, dar pur si simplu au avut nenorocul de a nu avea de unde invata carte in liceu, pt ca stim cu totii ca sunt multe licee unde iti e imposibil sa inveti.
si referindu-ma strict la cazul meu, cand voi termina voi capata o diploma cu care voi lucra in executie. problema e ca mai am jumatate de an si pana acum nu am invatat decat proiectare. e un lucru bun sa intelegi cum a fost gandita chestia pe care tu o construiesti, sa stii unde poti improviza si unde nu, sa stii rolul unui element, felul cum se comporta, dar nu ar trebui sa stii si cum sa-l construiesti, sa ti se explice de ce probleme te poti lovi in executie, cum sa le rezolvi?
Intr-adevar, Educatia ar trebui EDUCATA , cum si Sistemul de sanatate ar trebui Insanatosit.
In scoli/facultati fiecare persoana trebuie sa FIE CONSIDERATA UNICA, sa-si descopere si dezvolte TALENTUL/APTITUDINEA cu care s-a nascut si cu care poate CREA IN VIATA PROFESIONALA ceva strict personal, util celorlalti. Este si responsabilitate si empowerment si valoare adaugata si respectarea naturii divine a Omului, a Creatiei.
Metoda nu este de a educa CE sa gandeasca toata lumea, ci CUM sa gandeasca si sa aplice fiecare, IN VIATA PRACTICA.
Recrutarea/selectia( impropriu spus) pentru joburi se face pe ” tipare”, pe matrix si nu pe PROFILUL INDIVIDUAL, caci CINE SA SELECTEZE?
Asa-zisii specialisti de resurse umane, vad candidatul o ” sursa de venit” atat propriu, cat si pentru client(firma), iar un candidat deosebit de bun este RESPINS, pentru ca e PREA BUN ca sa intre in tipare.
Pana ce “capitalistii” din Romania se vor trezi sa angajeze ” parteneri” de afaceri in oricare departament si nu angajati obedienti si care accepta compromisuri, toti cei constienti si responsabili de propria calitate a vietii si creatiei lor profesionale trebuie sa actioneze in sensul VALORII INTEGRALE.
Si ministrul educatiei ar trebui sa aiba un IQ, EQ, VQ ridicate din nastere, si profesorii ar trebui ” bombardati” cu intrebari la ore si fortati sa devina ” interactivi” ca sistem de predare, iar pentru joburi , candidatul ar trebui sa fie bataios, sa conduca el insusi interviul, ca si cum ar fi deja sef de departament(obiective, strategie, calitate, misiune, valori, committment),ca sa-si dea seama cu cine are de-a face. Ar invata astfel si recrutorii, dar si-ar pune intrebari si angajatorii si poate, patronii insusi sau CEO si-ar gasi timp sa participe la interviu, caci datorita VALORII angajatului-partener isi ia bonificatia si ramane pe post.Daca un candidat este “stampilat” cu “overqualified”, atunci inseamna ca ori compania este ” slaba”, ori CEO trebuie “calificat”, ori recrutorul e slab pregatit si orientat doar spre “mediocritate”, fie a sa, fie a celui care-l plateste sa fie astfel.
Nu in ultimul rand, eliminand frustrarile, stressul produs de non-valori, costul ineficientei si al mediocritatilor in top, am fi cu totii mai sanatosi, prin complianta vietii ca intreg si prin motivarea data de performanta creatiei profesionale si recunoasterea ei, ceea ce psihologic, inseamna criterii de fericire.
Situatia educatiei este Vitala pentru orice stat, paradigmele actualui secol fiind cei 4E( educatie, evolutie, environment, economie).
Este responsabilitatea tuturor sa ne implicam, indiferent pe ce domeniu ne axam mai mult profesional.
Modelul scolii in care oamenii de afaceri, educatorii, medicii, psihologii, parintii, autoritatile locale sunt implicati activ a dat rezultate, fiecare copil/tanar axandu-se pe ce are mai bun si avand un mentor din societatea civila,care , de cele mai multe ori il sustine si in a lucra efectiv, ca profesie, conform talentelor sale.
Gifted Education Romania lucreaza asupra implementarii acestora si voi toti sunteti si beneficiari, dar puteti si participa efectiv( www.supradotati.ro) Bafta!
Gabriela,
Să nu fie cu supărare, dar eu sunt un tânăr, ba - culmea impertinenţei - mă consider şi “dotat”, “o valoare”. Şi chiar nu am nevoie de ajutorul vreunei organizaţii, oricare ar fi ea, ca să mă recunoască cineva. Chiar nu mi se pare că problemele de care spui sunt serioase. Firme care angajează oameni “pe bandă”, “mediocri”? Cine mă obligă să mă duc la ele? Şi cine sunteţi voi să daţi calificative la recrutatori, CEO-i şi alţii? Termenul de “overqualified” mi se pare destul de ok - înseamnă că respectivul candidat nu e potrivit pentru job, s-ar simţi limitat, plafonat, şi asta nu e bun nici pentru angajat, nici pentru firmă. În fond, abordarea pe care o propui tu este de tipul “firmă = casă de binefacere”. Dacă nu îţi convine jobul, te duci în altă parte, sau începi o afacere pe cont propriu.
Cuvintele tale mi se par grandioase şi frumoase, dar am impresia că nu prea ştii despre ce vorbeşti. De fapt, aş fi de acord cu ceva din prima parte - despre sistemul educaţional care încearcă să te încadreze în tipare. Aici e o problemă reală la noi, şi într-o ceva mai mică măsură, în restul lumii. Dar cu ultimele trei sferturi din comentariul tău chiar nu mă identific de nici o culoare. Precizare - nu lucrez la vreun departament de human resources. Sunt student la electronică în anul 4, puţin dezamăgit de facultate, dar încrezător în forţele mele.
Şi ca idee - ar fi trebuit să spui de la început unde lucrezi şi pe cine susţii. E de bun simţ.
Eu consider ca matematica care se face la univesitatile tehnice inca este prea putina.personal am avut nevoie de niste capitole din mate care se fac la master la fac de matematica.probabil voi face si facultatea de matematica pt a-mi completa educatia.