Fiindca : nimeni nu i-a uitat pe mortii din decembrie 1989, va invit sa cititi poezia mea 22 DECEMBRIE REMEMBER, aflata in revista www.teperomanesti.ro , si eu sunt unul care a participat la revolutie, nu in cel mai eroic mod, asta inseamna ca nu intre 16 si 21, deh, eram prea tanar, nici 18 ani, ci din 22 dec., dar tot intre gloante am stat.

Asta cu “românii au uitat că trebuie să fie oameni între oameni” este patetica si inconsistenta, omul e om peste tot
( si in aceeasi masura neom cam peste tot ), sigur, nu neg ca exista tari in care educatia civica a fost facuta multi ani si poate nu trece foarte multa lume pe langa tine daca esti cazut in centrul unui oras, zicand ” e, beat, domne” ), dar peste tot sunt marsavii, fiecare isi vede de ale lui si il cam doare in basca de stratul de ozon si de copiii din canale, fiindca trebuie sa le asigure cat mai multe copiilor lor;

Nu o mai iau pe puncte, e un manifest slab, care, practic, vehiculeaza niste clisee.
Ce e aia ” suntem niste masini de vot ” ? In toate tarile democratice asta sunt simplii cetateni. Traiesc, muncesc, se iubesc, se urasc, si o data la cativa ani voteaza pe cineva dupa chipul si asemanarea lor.
Eu am participat la demontratiile interminabile de la inceputul anilor ‘90 si am inteles ca nu asa se schimba o societate, ci de la nivel de individ, platindu-ti impozitele, neluand spaga la locul de munca fiindca iti faci datoria, nearuncand pachetul de tigari pe geamul masinii, nestand in usa metroului cand oamenii vor sa coboare, nedand muzica tare in apartament, indiferent de muzica, nu vreau sa aud de la vecini nici Nicolae Guta nici Motzard, vreau sa ascult muzica atunci cand vreau si ce vreau, fara a-i deranja pe altii, intr-un cuvant cultivandu-ti necontenit bunul simt.
E cale lunga pana la “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” dar un minim de bun simt daca si l-ar cultiva fiecare s-ar vedea.

Acesta este o schita de manifest care poate deveni ceva serios.

Dan Carlea