Asa cum ziceam intr-un post trecut in weekend am fost la Sibiu, cu ocazia concertului H.I.M. De scris cred ca as putea scrie si un roman, asadar voi incerca sa limitez pe cat posibil dimensiunile postului. Totusi, atentie urmeaza un post foarte lung.

Ora 22.10, vineri 14 iulie, Bucuresti – Gara de Nord

Am urcat in tren, in compartimentul nostru toate locurile erau deja ocupate (inclusiv ale noastre) se anunta sa fie o seara interesanta. Initial ne gandisem sa luam locuri la vagonul de dormit, dar ne-am trezit prea tarziu pentru asta.

Cu ocazia asta, am aflat si noi cat de incomode sunt scaunele din Rapid. Pana la Brasov abia daca am reusit sa atipesc odata, dar dupa Brasov, pana la Sibiu, situatia s-a imbunatatit si abia daca mai tin minte cele 3 dati cand m-am trezit. Alex, in schimb nu a reusit sa doarma deloc.

Ora 3.50, sambata 15 iulie, Sibiu – Gara

Am ajuns in Sibiu, foarte somnorosi (eu cel mai mult) si am coborat din tren. Gara este in renovare (sau cum in urmatoarea zi a zis un sibian: “mai degraba in demolare”). Am luat-o dupa multimea de oameni si am dat intr-o strada cu multe taxiuri, care din pacate au disparut repede cu cei mai inspirati decat noi.

In fuga, am luat un numar de la compania de taxiuri de pe o masina. Am sunat si dispecera a zis ca imi trimite imediat o masina. Curios nu mi-a cerut nici un nume, nici un numar de telefon. Pana la urma am urcat intr-un taxi care cred ca a venit intamplator pe acolo care ne-a dus pana la adresa unde trebuia sa fie gazda. Cu greu am gasit casa si pe la 4 jumate eram deja in camera.

Ne-am trezit tarziu si infometati. Am gasit usor un fast-food de la care am luat cate un kebap imens si foarte bun. Eu abia daca am reusit sa mananc jumatate din el.

Apoi am vizitat orasul.

Sibiul este in “reconstructie” ca si gara. Multe adevarate transee atat pe strazile laturalnice, cat si in centru.

Am vizitat Muzeul Bruckenthal din piata mare si ne-am plimbat pe strazi. Ni s-a parut, evident, fascinant orasul si ne-am hotarat sa ne mutam in el cand ne facem mari .

La un moment dat am gasit o tabla de sah imensa. In Bucuresti probabil ca s-ar fura piesele pentru a le pune pe foc .

Am intrat si intr-un “pub” avand pofta de clatite. Nu mai aveau pe moment clatite, dar am mancat o cupa de inghetata geniala si am baut un cocktail.. mniami. Localul, foarte, foarte cochet si preturile, evident decente.

Pe la 4 ne-am hotarat sa intram la concert. La una din intrari am picat testul cu detectorul de metale si a vrut sa ne confiste doi acumulatori, sa nu aruncam cu ei pe scena. La cealalta intrare nu a fost nici o problema.

Jumatate din concert am admirat tinutele uimitoare ale rockerilor. Mi-am promis ca ma voi imbraca si eu odata in rocker .

Au cantat Kumm, Altar, Luna Amara, Silentium, Amorphis si H.I.M. Fanii au fost in delir, pletele s-au fluturat in vant. Personal, mi-au placut Kumm si H.I.M, restul au fost prea “metal” pentru gustul meu.

La 12 s-a terminat distractia si am luat-o inspre “casa”.

Duminica 16 iulie, Sibiu

Azi ne-am trezit din nou tarziu.

Am trecut pe la un restaurant sa mancam, cred ca primul de pe strada pietonala din centru, pe dreapta. Restaurantul arata foarte foarte bine, preturile sunt decente si portiile imense. Am mancat o pizza si o portie de paste. Pizza venetiana: are cel mai bun si pufos blat pe care l-am mancat vreodata, intors ca o rulada. Delicios.

Restaurantul avea in meniu vreo 30 de sortimente de pizza (mai multe decat majoritatea pizzeriilor in care am intrat), vreo 30 de sortimente de paste si multe multe alte feluri de mancare. In meniu scria si ca daca vrem sa mancam altceva decat felurile din meniu nu-i nici o problema, sa spunem. Servirea evident excelenta.

Pe bar aveau o sticla de Coca-Cola super tare (cred ca merita un post intreg) – un sistem magnetic care tinea sticla in aer .

Nu o sa intreb retoric de ce nu sunt restaurante d’astea si in Bucuresti.

Apoi am luat-o inspre gara. Ne-a ghidat un politist (care culmea nu era deloc prost!) foarte cumsecade.

Clar, ne mutam la Sibiu.

La intoarcere trenul a fost si mai aglomerat… bine ca am avut bilete… si acu’, din pacate, din nou acasa.