Aseara, discutie cu Sorin:

Sorin: hai sa te intreb ceva ..

Sorin: tu mai ai timp si de altceva ?

Sorin: altceva = ce vrei tu ..

Eu: mai cred ca da

Sorin: crezi ?

Eu: in iarna am reusit sa merg de vreo 7-8 ori la ski

Eu: in primavara de vreo 3 ori la munte

Eu: acu la mare

Eu: in weekend merg la sibiu

Eu: si servicul cam e in categoria “ce vreau eu”. imi place a naibii de mult ce fac

Sorin: eu nu ma refeream strict la uichenduri .. bune si alea .. dar .. zi de zi .. socializare .. ca sa-i zicem asa

Eu: am blogul.. lumea a inceput sa il citeasca si sa-mi dea feed-back.. sunt din ce in ce mai cunoscuta.. merg la evenimente

Eu: saptamanal merg la cel putin un film in oras cu prietenii

Eu: cu prietenul ma vad cel putin o data pe saptamana in afara de weekend..

Eu: cred ca e ok

Eu: sigur nu am timp de “tot” ce mi-as dori.. dar e un echilibru

Sorin: the american dream

Eu: nu cred ca e the american dream

Eu: inca nu simt ca m-a prins sistemul cu usa si ma strange

Eu: mai mult sau mai putin fac ce vreau.. mi se pare inedit sa vreau sa fiu director la 21 de ani

Posibile concluzii legitime pe care le pot trage:

• ma plang prea mult de cat de ocupata sunt, si din cauza asta prietenii au ajuns sa fie ingrijorati pentru mine
• nu ies si discut suficient de des cu ei, si fiind posesivi, se simt neglijati
• atunci cand ma vad sunt mereu suparata / obosita si din cauza asta sunt ingrijorati

Adevarul e ca mie imi place ce fac. Serviciul asta chiar ma face fericita, cu greu ma imaginez lucrand in alt aparte, tragand la alta caruta. Perioada Olimpiadelor a fost una dintre cele mai pline, dar si satisfactiile au fost cele mai mari.

Cred, ca fiecare daca ar reusi sa isi gaseasca un serviciu care sa ii placa 30% de cat imi place mie al meu nu ar mai considera asa o mare nenorocire sa lucrezi mai mult de 8 ore / zi.

Asadar dragi prieteni vreau sa stiti ca oricat de mult mi-ar place mie sa ma plang si sa ma victimizez, eu sunt fericita