Uite stau sa trimit niste poze la ora asta si nu vreau sa dorm cu computerul bazaind in cap. Asa ca m-am gandit sa mai scriu un post.

Am observat ca oamenii, precum cainii sau alte animale, sunt foarte posesivi cu teritoriul lor. Nu zic ca asta e neaparat un lucru rau, dar observ ca este. Intr-o anumita masura si eu sunt la fel de posesiva:

• Vreau ca prietenul meu sa fie doar al meu.
• Vreau ca responsabilitatile de la munca sa fie doar ale mele. Teritoriul meu de actiune trebuie sa fie clar delimitat, daca cineva face lucrurile care intra in responsabilitatea mea ma simt cumva jignita.
• Sunt posesiva cu lucrurile. Nu ii las decat pe cei apropiati sa le foloseasca. Dar, daca sunt ale mele ar trebui sa ramana ale mele.

Cu toate astea, incerc sa nu depasesc limitele bunului simt si sa nu ingradesc prin posesivitatea mea libertatile celorlalti. Asa ca:

• Ma asigur ca asteptarile mele de la oameni sunt pe masura capacitatii si dorintei lor de a oferi ceva.
• Fac tot posibilul sa imi ideplinesc indatoririle de serviciu inainte sa apuce altcineva sa se gandeasca sa le faca in locul meu.
• Ma exprim cat mai clar in privinta posesivitatii asupra lucrurilor si incerc sa nu discriminez amicii intre ei.

Cred ca ar fi bine sa fim mai putin posesivi si totodata, mai “liberi”.