Am fost in seara asta la Mall, ca orice adolescent roman care se respecta si am vazut The Omen. Filmul are un puctaj mic pe IMDB, 5.5. Dar, asta nu m-a mirat, pentru ca este un film “de nisa” - thriller.

Subiectul filmului poate fi foarte usor rezumat:

Actiunea se petrece in Italia. Pe data de 6 iunie la ora 6 dimineata moare la nastere copilul mult asteptat al unui angajat al ambasadei americane. Preotul din spital ii propune sa ia in schimb un alt copil nascut in aceeasi noapte, pentru a nu fi devastata nevasta lui, care isi dorise atat de mult copilul. Accepta targul.

Tatal copilului, Thorn, devine ambasador in Anglia pentru ca ambsadorul moare intr-un mod ciudat. La aniversarea de 5 ani a copilului, dadaca lui se arunca in gol de pe casa, spanzurandu-se.

Lucrurile ciudate se inlantuiesc in jurul copilului si in cele din urma Thorn afla ca acesta nu este nimeni altul decat Anticristul. Thorn incearca sa il omoare, dupa sfatuile unui batran de la Ierusalim, dar moare impuscat de politie.

Filmul se termina cu imaginea copilului multumit, la inmormantarea tataului sau.

Ceea ce ma intreb eu este simplu si previzibil: De ce merg oamenii sa vada thriller-uri? Eu am tipat de doua (sau poate chiar trei) ori in timpul filmului. Cu siguranta nu voi dormi foarte bine la noapte.

Oare nevoia de violenta pe care nu ne-o putem satisface altfel este atat de mare? Oare societatea in care am crescut si ne-am format a nascut mici monstri care nu pot fara sa vada niste oameni decapitati?

Mie nu pot spune ca imi face placere mare sa vad filmele de genul asta, dar din cand in cand, parca simt nevoia unuia. Ceva ma duce la cinema sau ma face sa il bag in CD-ROM si sa-l urmaresc. Nu stiu de ce. Nu inteleg.

Oricum, asta nici nu a fost atat de bun, cam tras de par in unele momente.