Pe vremea mea…
Publicat pe 15 Iunie 2006 in Arhiva.Tag-uri Technorati: scrisoare guma revolutie adus jocuri mestecat generatia sidney
Nu sunt deloc de acord cu cei care trimit mailuri in lant. Si mai ales nu sunt de acord daca pune la “To” toata lista de mailuri, astfel incat toti sa vada adresa mea de email. Totusi, nu cred ca poate fi categorisita intentia ca si “spam”, totodata, de cele mai multe ori il cunosc pe expeditor.
Intr-o perioada chiar incepusem sa primesc foarte multe astfel de mailuri. Mai ales din seria: “A dat norocul peste tine. Daca vrei sa ti se indeplineaca o dorinta tebuie sa trimiti mailul la X persoane. Daca nu trimiti, va veni nenorocirea peste tine”. Right.. get real… Incet, incet am vorbit cu amicii binevoitori care incercau sa imi dea si ei din norocul lor si m-au mai scos din lista lor.
Si totusi.. zilele trecute am primit un mail care culmea, mi-a si placut. Atat de mult incat l-am trimis si eu mai departe la o persoana si acum ii fac si reclama pe blog.
Pentru ca nu mi-a placut cum este formatata nicaieri unde am gasit-o pe internet am pus-o eu intr-o pagina:
Cu ocazia asta mi-am adus aminte cu placere de lucrurile care mi-au definit copilaria:
- desenele animate de la bulgari si mai apoi de la italieni. Stiu ca erau unele pe Rai 1 imediat dupa revolutie “Ochi de pisica”.. nu intelegeam mare branza, dar speculam mereu cu colegele la scoala ce are sa se mai intample.
- guma de mestecat Turbo si Sidney (care nu este mentionata in scrisoare). Mama, la cativa ani dupa revolutie a fost in Turcia, si ne-a adus guma de mestecat Turbo si Sidney.. multa.. am fost tare invidiati in cartier pentru ca aveam colectii de invidiat.
- masinutele metalice cu care faceam schimb in carteir. Ohhh… cat de misto erau, atat de rezistente. Acum toate jucariile se rup atat de usor.
- jocuri precum “Pac-Pac”, “Flori, fete si baieti”, “Un, doi, trei la perete-stai”, “Frunza” si multe multe altele. Cartierul in care locuiesc era in constructie cand ne-am mutat, doar cateva blocuri erau finalizate. Jucam in blocurile incepute Pac-Pac cu tevi si cornete. De cate ori nu mi-am julit picioarele pe acolo.
- primele calculatoare si jocuri pe televizor. In 90 am avut primul calculator, un HC pe care mi-am facut ucenicia. Am invatat pe el Basic si chiar stiam sa scriem linii de cod. Apoi un vecin si-a cumparat Mario si mergeam la el si faceam campionate. Si mai apoi, prin ‘95 sau ‘96 ne-am luat un PC, un 486, care avea un CD ROM in care puteam pune 4 CD-uri in acelasi timp.
Ce vremuri…
Da, am citit si eu pe un blog scrisoarea asta si m-am regasit in mai tot ce se descria acolo. Nu trebuie sa fim insa foarte nostalgici, fiecare generatie are specificul si deprinderile sale.
Ar fi bine sa nu ajungem sa spunem ca pensionarii prin autobuze: “tineretul din ziua de azi…”
Ehh.. pe mine ma amuza copios cand gasesc la “tineretul din ziua de azi” chestii pe care eu le-am aflat sau facut cu un decalaj de ani buni.
Nu zic ca pe vremea noastra era neaparat mai bine. Era altfel. Si asa, altfel cum era, mie mi-a placut mult si imi aduc aminte cu mare placere de vremurile alea. Mai ales de emotia primului calculator. Simt ca am fost cumva deschizatori de drumuri.