Dupa ce Dragos Tuta m-a incitat cu posturile lui care prezinta povestile de succes ale protagonistilor din machetele de presa pentru Olimpiade (Alexandra si Popov), m-am decis sa va prezint si povestea mea.

Mereu am fost pasionata de publicitate, in clasa a 10-a (sau poate a 11-a, nu mai retin cu exactitate) ma hotaram impreuna cu o colega de liceu sa mergem la Noaptea Devoratorilor de Publicitate. Dupa ce am primit toate aprobarile necesare – de la parinti, evident, am pus ban pe ban, pentru ca biletul nu era deloc ieftin, a venit in cele din urma si noaptea mult asteptata. Forfota mare la Sala Palatului, unde se intampla evenimentul, toata lumea astepta cu nerabdare inceperea concertului din deschidere (cu Directia 5 )… multa lume agitata, multe personalitati (tin minte ca am vazut-o pe Cosmina Pasarin, pe George Vintila, diverse “gagicute” din muzica momentului etc. ). Intr-un sfarsit a venit si Dan Chisu, a spus cateva cuvinte in deschidere, si maratonul a inceput. Multe spoturi, multa istorie a publicitatii in ele.. si totul s-a terminat undeva pe la ora 6 dimineata.

Asa cred ca a inceput pasiunea mea pentru publicitate cu adevarat. Ma uitam si pana atunci la Marca Inregistrata a lui Andi Moisescu, dar de atunci am inceput sa privesc ‘Advertisingul’ cu alti ochi.

Apoi au urmat ani mai linistiti, am dat la facultate (nu la Comunicare, pentru ca eu asociam publicitatea cu economia - ASE-ul, stiam ca intr-un an fusese o facultate – sau specializare poate – numita “Marketing si Publicitate”, si cum nu mai exista, am renuntat la idee). In anul II am aflat de la prietena mea Cristina, ca ei la SNSPA au un curs facultativ de publicitate. Am vorbit cu ea, si m-am asigurat ca nu e nici o problema sa merg si eu, asa ca din doua in doua saptamani mergeam la cursul lui Dan Petre. Pe la mijlocul semestrului, lumea de la curs, incepuse sa se agite cu Olimpiadele Comunicarii, sa isi formeze echipele. Toata lumea tragea de Cristina ba sa faca parte dintr-o echipa, ba din alta. Eu nu prea am dat atentie la intreaga forfoteala.

Intr-o seara, ma suna Cristina, si ma intreaba daca nu vreau sa particip la Olimpiade in echipa cu ea. Am acceptat imediat, si in momentul doi am primit formularul, sa ma gandesc la tema pe care o avema de pregatit pentru preselectie. In urmatoarele zile ne-am chinuit sa formam echipa. Urmatorul venit a fost Nadejde, fost coleg de liceu de-al Cristinei, student la Electronica, descris de Cristina ca fiiind foarte creativ. Apoi s-au alaturat Alina si Bogdan, colegi de facultate ai Cristinei. Iar in momentul in care echipa era completa, nu mai erau mai mult de doua saptamani pana la termenul limita.

Primele intalniri ale echipei au avut loc in oras, si in ele s-a discutat intens despre “identitatea” echipei: logo, nume, slogan etc. Dupa cateva bransorming-uri am ramas la ideea ca numele Ad.ID este cel mai potrivit, iar ca logo am ales sa fie un “cod de bare”, urmand ca eu sa il desenez in Corel. Pentru slogan am trecut prin mai multe idei de la “Vopsim blonde”, “Idei pe banda rulanta” pana la “Spargem clisee”, cel care a fost ales castigator.

Pentru partea a doua, rezolvarea temei pentru preselectie, am decis ca avem nevoie de mai mutla intimitate, asa ca ne-am mutat cartierul general la Nadejde acasa, si cateva nopti intregi, am tras tare cu realizarea campaniei. Tema pentru preselectia era realizarea unei campanii sociale pentru cresterea consumului de presa de informatie in randurile tinerilor.

Am intors noi problema pe toate partile si in cele din urma am ales cum vom promova presa in randurile tinerilor:
———————————————————————————————————
Spot TV - scenariu:
O camera tipic studenteasca: dezordine, postere pe pereti. Doi tineri sunt in mijlocul unei partide de sex. El sta pe spate. Ea deasupra. Sunt acoperiti pana dupa mijloc cu un cearsaf.

Deodata se aude zgomot de chei. O usa trantita. Pasi pe coridor.

Amandoi se sperie si incep sa se agite. Studentul intinde mana si ia un ziar de pe noptiera. (format clasic, mare). Apoi se ridica putin, sprijinindu-si perna de marginea patului. Deschide ziarul si il tine in fata, prefacandu-se ca citeste. Studenta ramane la pieptul lui ghemuita. E acoperita de cearsaf si de ziar.

Shot din perspectiva studentului.
Se deschide usa. In prag mama si tata. In shot se vede capul studentei care sta ghemuita. Ziarul cu marginea de sus. Deasupra ziarului in perspectiva se vad capetele parintilor in usa.

Shot din perspectiva parintilor.
Se vede studentul stand pe pat un pic rezemat. Tine ziarul in mana. Pe fata lui un zambet inocent (nu se vede nimic din ce e dupa ziar).

Fade out
Pe fond negru, cu scris alb: “Te ajuta la greu! Ia-ti si tu un ziar!”

ANNCR:
Te ajuta la greu! Ia-ti si tu un ziar!

FVO: Auzi Alex? Cum a ramas pana la urma cu leul greu?
Shot: Fata incurcata a lui Alex.

Spot Radio:
MV1: Uite, bah, ce scriu astia aici: Douazeci pe unu.
MV2: Douazeci pe unu ce, mah?
MV1: Femei, mah!
MV2: Unde frate?!?
MV1: La ASE.
MV2: Si ce mai cautam noi aici, mah?

ANNCR : Informatii vitale! Ia-ti si tu un ziar!

Print:
Fotografie infatisand un etaj dintr-o companie mare. Tot etajul este impartit in separeuri. In separeurile din prim plan sunt oameni tineri. Toti sunt imbracati in tinuta casual si citesc foarte relaxati ziarele. Pe un culoar central - un student in prima zi de lucru. Este imbracat la costum, dar putin sifonat. Pare ca s-a straduit sa arate cat mai bine. Pantofii sunt perfect lustruiti. Studentul sta cu mainile in buzunar si are o figura incurcata. Fata lui sugereaza faptul ca se simte cam rusinat.

Text in josul paginii:”Apuca-te din timp! Ia-ti si tu un ziar!”
———————————————————————————————————
In cele din urma a venit si momentul “interviului”, in bord-ul de preselectie trebuia sa fie Adrian Botan (Mccann Erickson), Alexandra Tanjala (Sister) si parca Serban Alexandrescu (Headvertising), de ultimul nu mai imi aduc aminte bine, pentru ca de fapt au fost doar primii doi. Pe hol studentimea era inghesuita si toti asteptau momentul in care sa fie evaluati de juriu. Care mai de care pregatiti: unii aveau cravate din ziare, altii aveau niste oua, unii aveau story board etc. Noi eram doar noi aaaa.. noi aveam formularele de inscirere printate . Lumea se imbulzea pe cei care ieseau din salile in care ave aloc “interviul” cu o fata mai lunga sau mai lata. Acela a fost momentul in care ne-am hotarat ca indiferent cat de prost ne vom descurca, sa iesim cu nasul sus, foarte veseli.

A venit si momentul mult asteptat, in care am fost invitati in sala. Ne-am prezentat echipa, si cred eu ca am insitat cam mult pe prezentara echipei, si apoi am trecut la prezentarea campaniei. Adrian Botan a fost foarte activ in discutia noastra, si ne-a pus foarte multe intrebari si a ras la campania pe care o concepusem. Alexandra Tanjala, in schimb a preferat sa ne analizeze fara sa se implice in discutie.

Asa cum ne promisesem cand am iesit din sala eram foarte zambitori si am avut impresia ca ceilalti participanti mai au un pic si ne linseaza.. asa ca am fugit de acolo.

Dupa prea mult timp dupa parerea noastra, s-au anuntat si finalistii, si… surpriza eram si noi printre ei.. Noi, o ASE-ista, un Politehnist si 3 Comunicatori. Yoy.. ce ne-am mai bucurat.

Ideea este ca “Atunci cand vrei cu adevarat se poate. Si nu intamplator am pus acum pe hartie (monitor de fapt) aceasta poveste. Motivul este ca vinerea viitoare (7 aprilie) este termenul limita pentru trimiterea formularelor la editia de anul acesta a Olimpiadelor.

Cu aceasta ocazie, urez succes si inspiratie tuturor participantilor de anul acesta!