Vorbeam acum ceva vreme cu o prietena foarte buna, Cristina, despre directia in care eu ma indrept. Si pentru a-si sustine mai bine ideea mi-a spus o poveste pe care voi incerca sa o redau cat mai exact in cele ce urmeaza:

“La absolvirea unei promotii de la Harward, SUA, unul dintre profesori i-a intrebat pe studentii absolventi:

- Ce credeti ca vei face peste 1 an?

La aceasta intrebare o parte dintre studenti au indicat cate o situatie in care ei cred ca se vor afla peste un an: unii s-au vazut angajati la Microsoft, altii s-au vazut initiindu-si propria afacere si asa mai departe.

Cealalta parte a studentilor au dat uimiti din umeri si au zis ca habar nu au unde vor fi si ce vor face peste un an.

Profesorul si-a notat sarguincios raspunsurile si a pus cea de-a doua intrebare, de data aceasta doar studentilor care au gasit un raspuns la prima:

- Ce credeti ca veti face peste 5 ani?

Raspunsurile au fost similare:

O parte au indicat cate o situatie in care se vedeau: unii se vedeau conducand departamenul de programare dintr-o companie mare, altii scoteau pe piata un motor de cautare mai de succes ca Google-ul, altii faceau primul copil, etc.

Si cealalta parte a dat din umeri si au spus ca nu stiu unde se vor afla si ce vor face peste 5 ani.

Profesorul si-a notat si aceste raspunsuri si s-a grabit sa puna ultima intrebare celor care raspunsesera la primele doua:

- Ce credeti ca veti face peste 10 ani?

La aceasta intrebare cei mai multi au dat din umeri si au zis ca 10 ani e o perioada mare de timp si habar nu au ce-o sa faca atunci.

Totusi, cativa mai indrazneti, si-au luat inima in dinti si au facut cate o previziune.

Profesorul si-a notat raspunsurile si i-a felicitat pe toti absolventii.

Dupa 10 ani, la reuniune s-au intalnit toti studentii si profesorul. Acesta i-a rugat pe fostii studenti sa spuna fiecare cu ce se ocupa si ce realizari a avut.

Toti ajunsesera bine: unii erau softisti la firme mari de programare, altii erau profesori, altii aveau afacerile proprii. Dupa ce i-a ascultat pe toti si si-a consultat notitele luate cu 10 ani in urma, profesorul le-a zis:

- Nimeni nu a putut acum 10 ani sa ghiceasca in ce situatie se va afla acum, dar:

- Cei care acum 10 ani nu v-ati vazut nicaieri peste un an castigati bine: in jur de 3000$ pe luna;

- Cei care ati putut sa faceti o prevziune pentru un an, dar nu ati mai stiut sa-mi ziceti unde va vedeti peste 5 ani, castigati si mai bine: in jur de 5.000$ pe luna;

- Cei care mi-ati spus unde credeti ca veti fi peste 5 ani, castigati cu adevarat bine: 10.000$;

- In schimb, cei care ati putut sa-mi ziceti si unde veti fi si peste 10 ani castigati peste 50.000$.“

Nu stiu cat de adevarata e povestea Cristinei, dar nici nu cred ca are importanta.

Morala este:

Daca nu vrei sa ajungi nicaieri, cu siguranta vei ajunge exact nicaieri!

Chiar daca iti schimbi directia in care mergi de mai multe ori in viata, trebuie mereu sa ai o tinta, o directie, pentru a merge drept inspre ea, si pentru a nu rataci aiurea.

De atunci in fiecare an, de Revelion (sau imediat dupa) incerc sa pun pe hartie ce a fost bine in anul precedent, ce nu a fost bine, si care sunt obiectivele pentru anul care vine.

Anul asta am avut aceasta discutie cu mine mai tarziu, prin februarie, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Asadar, din anul trecut ca si realizari am bifat:

• participarea si calificarea in finala Olimpiadelor Comunicarii;
• angajarea la Asociatia de Comunicare Ethos, si mai apoi “transferul” la Agentia Selenis, precum si intreaga evolutie la cele doua.

Dintre lucrurile care nu au mers bine am notat carnetul de conducere, pe care nu mi l-am luat desi imi propusesem, si cateva lucruri personale care nu-si au locul aici.

Asadar, e momentul sa dezvalui obiectivele pe anul acesta:

• Sa ma inscriu la o facultate de “comunicare”, SNSPA, Jurnalism, Stiinte politice, etc;
• Sa imi iau carnetul ala de conducere;
• Sa iau cel putin un premiu la Internetics si unul la PR Awards cu echipa de la Selenis.

Nu pluti in deriva